Cum a încheiat Roma propria sa republică după 500 de ani?

În 509 î.Hr., Roma a decis să lase monarhia în urmă și să îmbrățișeze republica. De-a lungul acestui proces a început procesul de extindere; comuniștii, muncitorii și soldații Romei, parte a oamenilor și responsabili de extinderea lor, au început să ceară mai multe drepturi - și au reușit. Ei dobândesc dreptul de vot, dețin terenuri și chiar se căsătoresc cu membri de elită, așa-numiții „patricieni”. Aceste drepturi ar servi, de asemenea, ca un bun stimulent pentru ca acești membri ai poporului să lupte mai serios pentru progresul Romei, deoarece de atunci vor lupta pentru creșterea unei părți din patrimoniul lor.

În mod uimitor, problema a crescut pe măsură ce Roma a prosperat. În timp ce bărbații obișnuiți au petrecut ani întregi în alte țări luptând pentru măreția romană, familiile lor au fost nevoite să se transforme pentru a supraviețui, ceea ce a dus la un exod rural: familii întregi au început să se acumuleze în orașe, în special în Roma, declanșând suprapopularea și haosul. În același timp, patricienii nu s-au gândit de două ori înainte de a cumpăra pământurile abandonate la un preț de chilipir, folosind forța de muncă pentru sclavi și lăsând comunii să se apere pentru ei înșiși.

Primul asasinat politic din republică

Până atunci, republica romană a constat într-un sistem politic foarte pașnic: nu a existat o pedeapsă cu moartea sau violență politică; dacă apare o mare problemă, guvernul ar face tot posibilul să o rezolve cât mai bine. Acela a apărut frații Graco, marcând acest moment ca bazinul cu apă.

În 133 î.e.n., Tiberius și Gaius Graco au sugerat rezolvarea crizei care afectează Roma, donând mediul rural comunilor. Această idee nu a fost pe placul patricienilor, care profitau foarte mult de munca muncii sclavilor care avea loc tocmai pe aceste meleaguri, iar apoi s-a întâmplat neașteptatul: primul asasinat politic. Senatorii au bătut până la moarte Tiberius și 300 dintre adepții săi.

Deși protagonistul acestei destrămări, Augustus, a încheiat doar republica în anul 27 î.Hr., se crede că întregul proces a început cu acest „mic” pas în 133 î.Hr. De aici, violența și crima, atât arbitrare cât și politică, a crescut dramatic; terenul a fost furat; și au fost angajați o varietate de vieti politice care nu au făcut nimic pentru a ajuta oamenii, cum ar fi decretarea sărbătorilor pentru un an întreg doar pentru a pune capăt afacerilor publice.

În 44 î.Hr., Iulius Cezar, unchiul cel mare al lui Augustus, a fost asasinat de senatori după ce s-a declarat dictator pe viață. Cu toate acestea, el a lăsat un testament în care l-a numit pe Augustus ca fiu adoptat și moștenitor legitim.

Creșterea lui Augustus

Augustus a luat puterea într-un moment perfect pentru ca discursul său să-l ducă acolo unde dorea. Violența și haosul au făcut ravagii în Roma atât de mult timp, încât subiecții nu-și mai aminteau perioadele de pace politică, când nu trebuie să le fie frică să nu-și fure pământurile sau să fie executate fără cauză.

Populația era disperată și traumatizată, iar Augustus a condus discursul potrivit căruia numai el poate restabili pacea în Roma. Pentru acești oameni, a fost în regulă să-i predea lui Augustus tot controlul, atât timp cât le-a acordat reasigurarea promisă.

În teorie, mai exista o anumită flexibilitate în guvernarea lui Augustus: Romanii liberi puteau vota alte autorități, ceea ce dă un sentiment de libertate politică, dar a existat o singură captură: numai cele aprobate de Augustus, fără adversari! Atunci a fost ușor, nu?

Și astfel, cu Augustus, celebra republica romană, cu cei 500 de ani de relativă democrație, și-a văzut sfârșitul. Deja Imperiul Roman a supraviețuit, chiar ca o dictatură, pentru următorii 1.500 de ani.

***

Cunoașteți newsletter-ul Mega Curioso? Săptămânal, producem conținut exclusiv pentru iubitorii celor mai mari curiozități și bizare ale acestei mari lumi! Înregistrați-vă e-mailul și nu ratați acest mod pentru a păstra legătura!