Discordianism: religia care are o zeiță și se închină haosului

Acum câțiva ani am vorbit aici despre deboism, o ideologie modernă care pledează pentru a obține „binele” ca un mod ideal de a duce viața. Neologismul a funcționat atât de bine încât deboismul este deja considerat un fel de religie pentru unii oameni. În aceeași linie, unii cititori Mega au sugerat să vorbim despre discordianism.

Spre deosebire de deboism, care a apărut fără pretenții religioase, Discordianismul este considerat o religie pentru unii oameni, deși alții cred că este o glumă bine pregătită. În acest sens, fiecare trage concluzia pe care o dorește.

Idealurile discordiene au fost elaborate în anii 1950 cu publicarea Principia Discordia. Lucrarea îl extinde pe Eris, zeița discordiei față de mitologia greacă - reprezintă valori legate de stres, aleatorie, haos, dezacord. Potrivit About Religion, principala regulă a Discordianismului este aceea că nu există o regulă deloc.

Zeița Eris

Desigur, vorbirea despre o religie bazată pe un personaj mitologic este întotdeauna controversată. Cu toate acestea, pentru discordieni, controversa face parte din însăși concept de discordianism și, prin urmare, nu este ceva care îi deranjează. Conceptul, practic, este acesta: doar pentru că o idee sună absurdă sau puțin probabilă nu înseamnă că nu are sens.

Ca orice religie, Discordianismul urmează câteva precepte de bază. În acest caz, legile scrise pe care discordienii le folosesc ca bază sunt considerate de mulți drept distractivi și comici. Asta nu înseamnă că susținătorii dvs. nu citesc scripturile în serios. Totuși, unii iau regulile ca o glumă, în timp ce alții ca filozofie de viață. Pentru unii, Eris este venerată ca o zeiță. Alții îl consideră doar un simbol al mesajelor discordante.

Simbolic vorbind, se poate spune că cea mai mare reprezentare a Discordianismului este Pământul Sacru, numit și Miscellany. Ideea este similară cu diviziunea taoistă yin-yang, care exalta unirea polilor opuși în formarea unui întreg. În cazul formelor discordiene, simbolurile alese sunt un pentagon și un măr de aur, reprezentând haosul universului.

Pe mărul de aur se află inscripția „kallisti” care înseamnă „cel mai frumos”. Mitologic vorbind, reprezintă mărul care ar fi fost cauza unei lupte între trei zeițe grecești și, în cele din urmă, chiar a stârnit indirect războiul troian. Pentru discordieni, mărul reprezintă și răzbunarea lui Eris împotriva Zeus, care a uitat să o invite pe zeiță la o petrecere.

Spre deosebire de majoritatea religiilor, care caută modalități de a atenua suferința haotică a lumii, în Discordianism haosul este văzut în mod natural, deci nu există nicio intenție de a pune capăt acesteia. Dimpotrivă: ideea este de a vedea haosul ca o parte a întregului și, astfel, de a-l accepta natural și fără teamă.

Discordianismul se numește religie non-dogmatică și, prin urmare, nu influențează adepții săi în ceea ce privește interpretarea Principia Discordia. În plus, adepții lor sunt liberi să urmeze alte religii dacă simt nevoia. Nu există taxe în acest sens.

Printre discordieni se află mai mulți papi, care este cel mai înalt titlu din ierarhia religiei. Alegerea papei, însă, nu pare să aibă criterii foarte stricte, după ce toți acești oameni sunt numiți de alții doar prin înmânarea unui card, care este distribuit liber.

Există încă puțină teorie scrisă despre discordianism. Deoarece este o religie nouă și relativ necunoscută, este comun să auzim acolo că este doar o glumă bine concepută. Oricum, este întotdeauna curios să știi puțin despre noile credințe. Spune-ne ce părere ai despre această filozofie haotică și senină.

* Publicat pe 15/09/2015

***

Cunoașteți newsletter-ul Mega Curioso? Săptămânal, producem conținut exclusiv pentru iubitorii celor mai mari curiozități și bizare ale acestei mari lumi! Înregistrați-vă e-mailul și nu ratați acest mod pentru a păstra legătura!