Persoanele supraexpuse ascund nesiguranța

Rețelele sociale au sporit nevoia multor persoane de a-și expune realizările, fie ele iubitoare sau financiare. O tulpină rapidă de Instagram poate arăta deja un duș de expunere. Este o mașină nouă pe o parte, întâlnire recentă pe cealaltă, alianță scumpă, călătorii și multe altele. În multe cazuri, fericirea pură este cea care revărsă, dar pentru psihologie acesta este un „mecanism de umplere” motivat de nesiguranță.

Astfel, lipsind o parte din identitatea sa, persoana nesigură - deși aceasta nu este explicită - încearcă să compenseze într-un mod simbolic folosind expunerea ca mod de a umple golul.

Cercetătorii de psihologie Robert A. Wicklund și Peter M. Gollwitzer de la Universitatea din Austin au observat acest comportament la începutul anilor 1980 și au efectuat o serie de cercetări și experimente privind teoria conștiinței de sine.

Teoria conștiinței de sine

Studiul din 1981 și-a propus să afle cum securitatea sau insecuritatea identității cuiva ar putea afecta nevoia acestora de a-i influența pe ceilalți. Pentru aceasta, experimentul a folosit unii participanți care au trebuit să numească o activitate în care au considerat că au o „competență specială” și apoi au scris câți ani de pregătire au avut în aceste domenii și cât de recent le-au dezvoltat. După aceea, participanții la studiu au scris un eseu despre activitate. Au fost informați anterior că acest eseu va fi distribuit diferitelor grupuri de studenți.

Foto: Pixabay

Când au fost întrebați câți studenți ar trebui să citească eseurile, participanții mai puțin experimentați au spus că ar dori ca majoritatea studenților să aibă acces la producțiile lor. Acest lucru a arătat că oamenii nesiguri simt dorința de a-i influența pe ceilalți. În același studiu, oamenii cu mai multă experiență au fost mai autocritici și mai confortabili în a evidenția lucruri negative despre ei înșiși.

Teoria formulată atunci când rețelele sociale nici nu au existat răspunde bine la poziția pe care o au oamenii în prezent. Ea spune că, în unele cazuri, această expunere regulată pe care o vedem astăzi ascunde o insecuritate și mai profundă.