Știați că soarele nu este cea mai mare structură din sistemul solar?

Știți deja că universul este uriaș, că Calea Lactee este doar una dintre numeroasele galaxii de acolo, dar în interior este o imensitate adesea de neconceput. De exemplu: Jupiter este atât de mare încât dimensiunea sa este de o mie de ori mai mare decât pământul. Și chiar dacă este atât de mare, o mie de Jupiter s-ar încadra în Soare. Deci, putem presupune că Soarele este cel mai mare element al Sistemului Solar, nu? Greșit!

În primul rând, să ne întoarcem la Soare, o stea al cărei interior se mișcă constant cu explozii nucleare gigantice, capabile să producă o presiune internă care transformă hidrogenul în heliu prin fuziunea nucleară. Există unii astronomi care se referă la Sistemul Solar ca o uniune a Soarelui, Jupiter și alte resturi, ceea ce presupune că planeta și stea uriașă sunt cele mai mari corpuri din Sistemul nostru solar.

O chestiune de punct de vedere

Deși această idee pare să aibă sens, adevărul este că Soarele nu este încă cel mai mare lucru din Sistemul Solar, la fel ca nimic care să orbiteze steaua mamă a Sistemului Solar. Uriașul în cauză a fost produs de Soare și, deși este mai mare decât Soarele însuși, nu este vizibil aici de pe Pământ. Știți despre cine vorbim? Așa că păstrați acest nume: heliosferă.

Această megastructură începe în interiorul Soarelui, în timpul procesului frenetic care transformă milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă. Această întreagă energie a dus la formarea unui nou „corp” care a fost expulzat de pe suprafața solară și a adus cu el un număr infinit de particule încărcate, creând un câmp magnetic complet nou și unic. Heliosfera este deci un fel de bule care acoperă aproape întregul sistem solar. Bula asta, desigur, face ca soarele să arate mic.

Puterea heliosferei

Se știe deja că suprafața solară este o explozie constantă și că materialele rezultate din căldura interioară a stelei uriașe ies. Pur și simplu nu există nici o modalitate de a opri acest proces exploziv. Nu există, de exemplu, nici o modalitate de a opri lumina soarelui, particulele magnetice și câmpul magnetic puternic din jurul stelei. Prin urmare, heliosfera este imposibil de conținut.

Aceste particule încărcate magnetic sunt expulzate prin nenumăratele găuri de pe suprafața solară. Doar pentru a vă face o idee despre amploarea lucrului, știți că în unele episoade de flacără solară, aproximativ un miliard de tone de particule magnetice sunt aruncate la mii de kilometri pe oră. Aceste pete solare sunt responsabile pentru explozii gigantice de energie magnetică care sunt eliberate în univers.

Protecție și rază de acțiune

Din fericire, câmpul magnetic al Pământului și stratul subțire de atmosferă care acoperă planeta noastră ne pot proteja de efectele cele mai periculoase ale acestor apariții solare. Această energie magnetică este atât de mare încât nu numai că trece prin Pământ, dar poate ajunge chiar și la Pluto-ul rece. Se numesc vânturi solare.

De fapt, sfârșitul heliosferei delimitează începutul așa-numitului spațiu interstelar, adică este un balon foarte, foarte mare. Cu toate acestea, nu se știe exact în ce moment bula de căldură începe să se slăbească și se termină, dar există un lucru despre aceasta: această structură este, fără îndoială, cea mai mare din Sistemul Solar.