Știați că asteroizii pot avea și inele?

Inelele lui Saturn sunt o formație incredibilă care poate fi văzută aici de pe Pământ, chiar și cu un simplu telescop. Cu un diametru al inelului de 270.000 de kilometri, este greu să nu observi caracteristica, dar știai că corpurile mai mici pot avea și propriile lor inele?

Misterul inelelor

Cunoștințele noastre despre formațiunile și structurile spațiale sunt încă mici, dar trimiterea de sonde în diverse puncte din Sistemul Solar a contribuit la creșterea informațiilor despre cartierul nostru din Univers. O misiune care a contribuit foarte mult la aceasta a fost Cassini, al cărui obiectiv principal a fost studierea planetei Saturn.

Oamenii de știință știau deja că inelele sunt formate din nori de gheață, roci și praf; cu toate acestea, după finalizarea misiunii din analiza lui Saturn, oficialii au decis să direcționeze sonda către inele. Aceasta a fost o mișcare riscantă, realizată după ce toate obiectivele inițiale au fost finalizate, întrucât coliziunea cu un obiect era inevitabilă.

Din fericire, îndrăzneala a fost răsplătită cu numeroase descoperiri, care au fost posibile doar datorită abordării echipamentului. Imaginile înregistrate au arătat că inelele sunt compuse din fragmente de toate dimensiunile, de la mici ca grăunte de nisip până la mari ca munții. Chiar și cu apropierea, însă, nu a fost posibil să se stabilească dacă materialul analizat provine de fapt dintr-o lună care se prăbușea sau de vârsta sa.

Indiferent, inelele nu sunt un mister total, deoarece unele regiuni au fost deja mapate și originea lor definită. Unul dintre ele este inelul E, care are o strălucire distinctivă și este format din materialul aruncat de criovolcanele de pe suprafața lui Enceladus, una dintre lunile care orbitează planeta.

Asteroid compromis

Deși nu sunt la fel de proeminente ca cele din jurul lui Saturn, există și inele în jurul lui Neptun, Jupiter și Uranus. Ceva nevăzut anterior au fost inele în jurul altor corpuri cerești, situație care s-a schimbat în 2014 când au fost identificați în jurul asteroidului Chariko. Planeta pitică Haumea, care se află în Centura Kuiper, a avut, de asemenea, în 2017 o formație de inele.

Aceste noi descoperiri au încurajat astronomul Observatorului Paris, Bruno Sicardy, să întreprindă un studiu care analizează modul în care funcționează aceste formațiuni și cum se țin în jurul corpurilor cerești.

Întrucât acesta este un subiect recent, cercetătorii implicați au câteva explicații pentru pregătire. Unul este că, dacă corpul se învârte destul de repede, poate crea o rezonanță care împiedică expansiunea și dizolvarea ulterioară a inelelor de resturi.

O altă posibilitate este aceea că există o concentrație mare de masă, precum un munte, pe asteroid sau planetă pitică, ceea ce face ca resturile să fie atrase de formație, mai degrabă decât să se disperseze.

Maryame El Moutamid, una dintre autorile studiului, a spus că "în cazul lui Chariklo, neregularitățile limitează inelele. În cazul lui Haumea, marea planeitate a corpului face treaba". Studii de acest fel pot fi utile într-o posibilă misiune de explorare a inelelor sau chiar a planetelor în jurul cărora se află.